Epopeea înființării – episodul 1

August 22, 2019
August 22, 2019 human2human

Povestea noastră a început prin 2012, anul în care câțiva dintre noi s-au apucat de voluntariat full-time. Anul în care ne-am înscris în diverse ONG-uri pentru a contribui la o viață mai bună pentru societate. Dacă până atunci cochetasem cu ideea de voluntariat, participând la diverse activități de 1-2 zile, acum eram cu poftă de fapte bune și dornici de implicare 110%.  Puțin mai târziu au descoperit spiritul de voluntar și cei mai mici dintre noi. Mânați de puterea exemplului celor din jur, și-au dorit să experimenteze și s-au îndrăgostit iremediabil. Așa am ajuns în 2017 să ne unim forțele și să pavăm un drum comun.

La construirea unei clădiri cele mai grele părți sunt autorizația și fundația. La fel și la noi; cel mai greu a fost să avem actele și să legăm fierul pe care să turnăm beton. Primul lucru, verificarea disponibilității numelui asociației noastre. Confirmarea a venit repede, și ne-am bucurat că a fost disponibilă prima alegere. Următorul pas, a fost identificarea și scrierea tuturor mijloacelor prin care să putem ajută pe cei aflați la nevoie. A fost un drum lung și dificil, la sfârșitul căruia am apelat la un avocat pentru a pune ordine în gândurile noastre. Ne-a parafat ideile și ne-a îndrumat spre următoarele uși. 

Pe lista noastră, primul drum era la CEC unde trebuia să plătim o taxă de timbu, dar surprinzător nu se mai încasa acolo, așa că am fost trimiși la Trezorerie. Dar nu, nici acolo nu se plătea. Aparent ANAF-ul ar fi trebuit să ne elucideze, dar nu, nu, nici aici nu se plătește ci la Impozite și Taxe la primărie. „Nu vă supărați, care primărie?” (Sediul social se află pe raza altei primării.) „Păi la aceasta, că aici deschideți.” 14:03, departamentul de Impozite și Taxe tocmai își încheiase programul cu publicul fix cu 3 minute înainte să ajungem. Următorul pas, Judecătoria. Acolo se înregistrează toate asociațiile și  fundațiile, toată lumea știe asta. Mă rog, mai puțin personalul de la Judecătorie. 😊 

Ajunși față în față cu reacțiunea, ofițerul de serviciu ne întreabă senin: „Sunteți siguri că aici se înregistrează asociația?! Ați încercat la Tribunal?” Convins într-un final că aici se întâmplă minunea, la sfârșit întrebăm cu interes când se judecă dosarul nostru pentru a fi prezenți în sală, la sfatul avocatului. Ni s-a spus că nu e nevoie, iar noi am luat de bună cele spuse. Până la judecată erau 3 zile, și tot de atâtea ori am mai fost chemați pentru a aduce diverse acte la dosar, deși la depunere a fost verificat și aprobat că fiind complet. Trecem peste aceste „mici detalii”, așteptam cu sufletul la gură sentința când, sună telefonul…..

, , , , ,